Votul de la 16 ani. Cauze, efecte, beneficii

Votul de la 16 ani. Cauze, efecte, beneficii

Emilian Dranca

Image

La 16 ani, aflat în prima vizită la Paris

Un bun prieten din Iaşi, citind articolul meu precedent m-a întrebat care ar fi consecinţele introducerii votului de la vârsta de 16 ani. Întrebarea îmi pare a fi cât se poate de legitimă, atât timp cât, repet, doar în Austria există acest drept eminamente politic. De asemenea prietenul meu mă întreba care sunt consecinţele dacă acest vot ar fi şi obligatoriu. Dat fiind faptul că eu abordez acest subiect ca un adevarat proiect politic  ( http://10pentrueuropa.ro/index/detaliiuser/userId/54  ), consider că sunt necesare câteva precizări suplimentare.

În primul rând care sunt cauzele care determină o asemenea măsură? Pe fundalul unui pasivism cronic al societăţii române în ceea ce priveşte opţiunea politică este necesară o redresare a electoratului. În cazul Austriei a fost vorba de o îmbătrânire accelerată a populaţiei, fapt ce aducea la urne în mare majoritate electori aflaţi la cea de a treia vârstă. Astfel, proiectele pentru tineret lipseau cu desăvârşire din platforma politică a partidelor din guvern sau din opoziţie. Este de la sine de înţeles că cei care îşi îngrijesc bătrâneţile nu se află în cea mai bună măsură de a decide şi mai ales de a alege pentru cei care au 16,18, 20 sau chiar 30 de ani. Desigur, se poate spune că cei tineri pot fi manipulaţi, pot constitui o masă de manevră destul de uşoară pentru partidele populiste, etc. Însă, dacă susţinem aşa ceva atunci ne confruntăm cu propria noastră mentalitate conservatoare, cu modul în care îi percepem pe cei tineri. În plus, ne confruntăm cu lipsa unor cunoştinţe de natură istorică. Dacă ne gândim puţin, votul a fost iniţial cenzitar. Dacă aveai un anumit venit votai, dacă nu, nu! Acest sistem a permis existenţa unui Partid Conservator pe scena politică din România care mai mult a împiedicat decât a ajutat modernizarea vechiului regat. Azi, există un alt Partid Conservator, sau alţi conservatori, care din punct de vedere ideologic sunt mai apropiaţi de socailism, deci implicit de un program politic ce împiedică societatea să se dezvolte asemenea societăţilor din Occident. Din punct de vedere pragmatic conservatorii îşi asigură propria identitate şi stabilitate, păstrându-şi privilegiile,  sustinând prea puţin economia de piaţă, capitalismul şi implicit o societate liberă şi cât se poate de democrată asemenea Europei de Vest. Înţelegem destul de bine că o persoană conservatoare, atât la propriu cât şi la figurat, nu va privi cu simpatie niciodată pe cei tineri. Să-i mai susţină, nici nu încape vorbă. Dreptul de vot a trecut după de la 21 de ani la 18 ani. Astfel, clasa politică a recunoscut practic o maturizare crescândă a societăţii şi implicit o capacitate reală a tineretului de a participa la viaţa politică (să luăm  exemplul  lui Corneliu Coposu, Adrian Marino, Alexandru Paleologu, Ion Raţiu ). Societatea se dezvoltă prin forţe tinere, a se vedea spre exemplu cazul ”maidanului” din Kiev. Un foarte bun profesor, Radu Carp, numea într-un articol această revoltă ukraineana drept “Revoluţia de la 1848″. Da, profesorul are dreptate identificând în masa tinerilor din Ukraina de azi potenţiali paşoptişti care vor şi pot să reformeze societate ukraineana.

Aşadar, trebuie să privim cu încredere spre tineri deoarece ei sunt cei care pot schimba în bine lucrurile. Dacă vom considera că nu au o conştiinţă politică formată, vom greşi. Conştiinţa precede dreptul şi norma juridică, iar dacă tinerii de azi pot blama actuala clasă politică, atunci putem considera că ei pot şi alege ceva diferit de actuala clasă politică. În 2012 am scris un articol publicat în presa clujeană despre ”generaţia Y”, mai exact despre generaţia numită în presa internaţională drept ”Y”, apelaţiunea venind de la perpetua intrebare ”why?” De ce să votăm? de ce să studiem? de ce politicienii sunt corupţi? de ce lumea este pasivă? atâtea şi atâtea întrebări la care tinerii caută răspunsuri.  În acest articol prezentam atunci avântul fără precedent al acestei tinere generaţii care îşi propune să cunoască tot şi mai ales să poată să facă tot ceea ce-şi propune. Atât timp cât generaţiile ce vin în urma noastră sunt din ce în ce mai bine documentate iar orice informaţie elementară stă doar la câteva clipe distanţă graţie internetului este greu de crezut că aceste generaţii vor ramne nepăsătoare şi nu-şi vor cere dreptul/drepturile mai devreme sau mai târziu. Vom fi priviţi precum conservatorii, vom fi văzuţi asemenea celor cu o perspectivă retrogradă din punct de vedere politic, economic şi social.

Avem nevoie de un ”transplant juridic”, de un transfer juridic din Austria în propriul nostru sistem juridic. Atât timp cât în materie de legi interne, 75% provin de la Bruxelles, de ce nu am prelua şi ceea ce au bun şi  foarte bun austriecii, germanii, elveţienii. În România, dreptul se află în întârziere faţă de fapte. În spatele nostru vine o generaţie care a crescut având alături internet şi telefon mobil. Cei care au acum 20 de ani dispun de mult mai multe mijloace de informare şi comunicare decât au avut predecesorii lor acum 10 sau 20 de ani. Dar daca ne gandim la cei  de 18, 16, respectiv 14 ani? cei care s-au nascut în anul 2000, într-o Românie care încheiase deja toate formalităţile de aderare la NATO respectiv la Uniunea Europeană vor cere şi vor da mult mai mult societăţii decât putem noi să o facem în prezent.

Avem nevoie de un drept viu, de un drept liber, de o cercetare amănunţită şi în profunzime a societăţii şi implicit a potenţialului demografic, ştiinţific, cultural, economic precum şi a dinamicii procesului juridic ce normalizează şi organizează raporturile dintre aceste sfere. Avem nevoie de o viziune asemenea lui Eugen Erlich, care să aşeze societatea pe un nou sistem juridic. În mod evident este necesară o nouă şcoală de gândire a întregului sistem, o şcoală care să dea nume mari culturii române şi implicit dominiului juridic, personalităţi precum cele din anii interbelici: Petre Andrei, Mircea Djuvara, Eugen Sperantia, Mircea Manolescu, Traian Herseni şi Cassiu Maniu, fratele politicianului Iuliu Maniu.

Ca principal efect al introducerii votului de la vârsta de 16 ani putem menţiona o schimbare radicală a politicii respectiv a politicienilor. Deşi învăţământul din România este blamat şi şcolile în marea lor măsură sunt politizate, tinerii au un acces la informaţie incomensurabil mai mare şi mai important decât ceea ce le pot oferi profesorii lor de liceu: internetul. Există posibilitatea apariţiei unui număr şi mai mare de partide, iar cu un număr mai mare de partide, genul partidului mamut, cu o doctrină socialistă va fi marginalizat pe scena politică. Totodată numărul mare de partide va determina scăderea pragului electoral de la 5% la 4 sau 3 sau poate chiar 2% aşa cum este în Olanda. Un număr şi mai mare de partide decât în prezent nu va prejudicia viaţa politică, dimpotrivă o dinamiza şi o va face mai interesantă.

Dincolo de beneficiile politice, există şi beneficii de natură culturală. Tinerii, conform evoluţiei istorice a societăţii române au tendinţa de a se implica din ce în ce mai mult în cultură, nu doar ca simplii consumători ci şi ca parte reală a diferitor colective din paleta celor şapte arte: cinematografie, pictură, sculptură, fotografie, muzică, etc. Din punct de vedere  cognitiv se poate observa o dezvoltare fără precedent a ştiinţei datorită multiplelor universităţi şi facultăţi din varii domenii precum şi învăţământului preuniversitar cu multiplele sale ramuri. Se observă o calificare mult mai bună a tinerilor de la o generaţie la alta şi implicit o dezvoltare economică ce are la bază nu doar creşterea cererii ci şi creşterea calităţii serviciilor. Dat fiind faptul că cei ce votează pentru prima dată fie la 21 sau 18 ani, votul lor este, în mod conştient sau nu, o opţiune politică ce implică o perspectivă asupra tutor acestor domenii în care tineretul este angajat. Votul de la 16 ani ne poate ajuta să obţinem o perspectivă şi mai largă , poate şi mai bună, mai progresistă şi mai liberală asupra acestor domenii capitale ale societăţii umane. In mod inevitabil implicând tinerii prin vot îi vom implica, în mod responsabil, şi mai mult la dezvoltarea societăţii umane.Opinia celor aflaţi abia la vârsta de 16 ani nu este de neglijat.

Despre libertatea de a vota, respectiv despre dreptul sau îndatorirea de a te prezenta la vot voi vorbi într-un alt articol deoarece trebuie acordată o atenţie aparte acestor chestiuni esenţiale pentru  o societate liberă.

Emilian Dranca

31.01.2014

Advertisements

One thought on “Votul de la 16 ani. Cauze, efecte, beneficii

  1. Adrian M says:

    Buna Emilian,
    Sunt incant de articol tocmai pentru ca dezvolti cateva elemente din precedentul unde ideea de a scade varsta electorala lasa loc de dispute mai multe ideologice decat sociale (asa cum ai observat si conturat acest lucru privind consevatorii). Consider, totusi, ca orice influenta juridica ce poate fi importata (din tari superdezvoltate) trebuie calculata si adaptata conform unui algoritm ce are in componenta mai multe elemente, precum mentalitate si maturitate politica, implicare civica colectiva si patriotismul. Aceste trei parti, dupa umila mea parere, fac dintro natiune o “ratiune”. Chiar daca sunt dispus sa admit ca partidul liberal are o politica matura fiind unul istoric, liderii sai nu mai sunt atat de “istorici”. As putea propune, spre exemplu, un sistem prin care adolescentii trecuti de varsta de 16 ani sa fie incurajati sa participe la urba politica pentru ca doar in acest fel (din nou, umila mea parere) ei isi pot contura viziunea ideologica la care “pot adera” ulterior prin votul universal. Asadar, prin vot putem distinge doua dimensiuni: cea ideologica si cea sociala ce se consuma pe rand in ordinea enumerata. Fara o conturare ideologica (ce poate fi obtinuta doar prin “antiteza” politica, spre exemplu dezbateri, intalniri politice etc) votantul de 16 ani isi va alege favoritul doar din perspectiva sociala (de regula cel mai populist atrage cel mult atentia si castiga), totul devine un fiasco, o telenovela nationala si acest luru se poate observa in campania electorala unde persoanele in varsta (in majoritatea lor) fara o identitate ideologica (fapt datorat atrofierii cerebrale inca din timpul deceniilor de dictatura comunista) sunt folosite pe post de masa electorala “sterila” de catre personajele politice (unii cu prentetii istorice). Toata stima! Adrian M

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s