Burse şi (ne)bursieri

Burse şi (ne)bursieri

Image

Emilian Dranca

Actualmente mă aflu într-o competiţie ce are ca principal subiect alegerile europarlamentare din această primăvară ( a se vedea: http://10pentrueuropa.ro/index/detaliiuser/userId/54 ). Unul dintre cititorii şi pobabil unul dintre viitorii mei critici a făcut un comentariu interesant. Printr-o observaţie destul de confuză îmi cere să-i spun de unde face statul rost de bani pentru bursele studenţilor, iar în continuarea raţionamentului său se poate deduce faptul că cititorul meu nu prea este de acord cu bursele pentru studenţi. Nu numai că nu este de acord cu bursele din România ci nu este de acord cu toate bursele considerând că sunt inutile. Desigur aceste afirmaţii pot stârni râsete – cu siguranţă ele şi stârnesc – însă nu cred că este singurul cititor/critic care are asemenea probleme existenţiale.

Practic, ar trebui să-i mulţumesc, deoarece mi-a ridicat mingea la fileu, cum se spune, deoarece pot vorbi despre asta mult şi bine. Desigur, nu eu trebuie să justific necesitatea burselor. Istoria ne oferă multiple exemple prin care ne arată că trebuie să fim recunoscători chiar şi acelui sistem rudimentar de burse pe care l-a avut dintodeauna statul român. Însă, prin acel sistem Titu Maiorescu l-a trimis pe Mihai Eminescu la studii la Berlin şi pe Nicolae Iorga la Leipzig, Constantin Motru l-a ajutat pe Nae Ionescu să-şi facă studiile doctorale la Munchen. După, Nae Ionescu, cu bunăvoinţa lui Iuliu Maniu l-a finanţat pe Mircea Eliade pentru ca acesta să-şi poată prelungi studiile în India, iar la rândul său Eliade l-a ajutat peste ani pe Ioan Petru Culianu să vină în America şi să-l urmeze în carieră (desigur de această dată cu o bursă din partea americanilor). Din nefericire Culianu a fost asasinat când avea doar 40 de ani astfel încât şirul acesta fantastic şi totodată halucinant de bursieri români s-a întrerupt brusc. Ce ar fi fost cultura română fără aceste nume?

În primul an de facultate (2009-2010) am participat la un seminar/concurs organizat de Fundaţia Konrad Adenauer la Facultatea de Studii Europene din Cluj-Napoca. Tema era tocmai aceasta: cum putem îmbunătăţi calitatea învăţământului din România? Eu am ales ca subiect pe care să-l tratez şi să-l prezint tema burselor. Am proprus atunci un sistem de finanţare pentru bursele din partea statului un sistem asemănător sistemului de pensii al avocaţilor. Juriştii pot înţelege foarte uşor acest raţionament. Eu am comparat atunci modul în care este impozitat venitul avocaţilor pentru Casa de pensii a lor precum şi modul în care le este redistribuit acest venit prin pensie cu modul în care ar putea fi finanţate bursele. Am luat un anumit număr de companii comerciale din România al căror impozit pe venit (conform cotei unice de 16% introdusă de primul guvern Tariceanu) să fie (re)distribuit tocmai spre acest sistem de burse. Atenţie, bursele să fie atât sociale, de studiu, de excelenţă precum şi de cercetare. Am ajuns astfel prin calcule la un sistem de burse performant la fel ca în Germania. Atunci am luat locul trei la acest concurs, după doi doctoranzi care au luat locul 1 respectiv 2, însă premiul nu l-am văzut niciodată. Nu ştiu de ce, deşi Fundaţia Konrad Adenauer era cât se poate de respectabilă.

M-am bucurat realmente la rândul meu de mai multe burse în Occident. Miercuri, 8 ianuarie am (re)întâlnit foştii colegi din Germania şi din Franţa într-o gală extraordinară a Ligii Studenţilor Români din Străinătate desfăşurată la Palatul Parlamentului. Gala este la cea de a cincea ediţie şi a premiat pe cei mai valoroşi tineri ai României care nu au dezamăgit niciodată şi care au fost premiaţi la rândul lor peste hotare. La ce folosesc bursele? Ce rost are să ne mai gândim la o asemenea întrebare puerilă când azi ştim că maşina care se conduce singură printr-un sistem ingenios de informatică şi mecanică a fost creată de un român care a fost premiat deja la cele mai mari universităţi din Statele Unite ale Americii. Ba mai mult, această maşină deja este pusă în producţie de mari companii internaţionale precum Mercedes. Poate cei care nu înţeleg utilitatea unor burse de studii şi de cercetare se vor plimba pe viitor cu asemenea maşini şi nici măcar nu vor avea habar că ele sunt produse ale unei minţi de pe meleagurile mioritice. Mergând la Gală LSRS am văzut ce potenţial uriaş poate avea România doar mulţumită acestor tineri. În ianuarie 2013 şi acum în ianuarie 2014 m-am reîntâlnit cu foşti colegi care nu vor să se întoarcă în ţara lor deoarece munca nu le este preţuită la adevărata lor valoare. Din nefericire doar foarte puţini dintre ei se încumetă să-şi sacrifice o parte din propriul viitor pentru viitorul României.  În definitiv, orice act cultural la un moment dat poate fi imposibil de cuantificat din punct de vedere material deoarece se dovedeşte a fi un aport inestimabil pe care-l audce un om civilaziei umane. Spre exemplu simpla hârtie inventată de chinezi sau simplul stilou cu care scriem pe ea, creat de un român acum două secole (Petrache Poenaru).

În concluzie, în România nu sunt respectaţi şi cunoscuţi îndeajuns tinerii bursieri români de peste hotare. Cei care au studiat şi care încă mai studiază în Occident vorbesc, de multe ori, unor urechi înfundate din societatea şi din instituţiile de la Bucureşti şi nu numai.

Emilian Dranca

21.01.2014

Advertisements

One thought on “Burse şi (ne)bursieri

  1. bitstrings says:

    Ah și când se vorbește despre bursieri, se face în termeni grosieri, fiind acuzați că “învață acolo pe banii părinților” sau că sunt “de bani gata”. Citisem un articol – e drept, dintr-un tabloid – despre fiica Danei Săvuică, ce a studiat în Anglia pe baza unei burse și că se răsfață fata prin străinătate doar pentru că mama ei e vedetă (?). Catch-ul articolului era, în schimb, să o ponegrească pe fată pentru că s-a întors după doar un semestru. Nu a mai rezistat? Nu s-a acomodat cu statutul de non-vedetă? etc.

    Or, mie mi se pare destul de clar că fata a avut un Erasmus ca atâția alți studenți, care durează doar un semestru, însă ziariștii nu s-au preocupat nici măcar să afle despre asta, au sărit imediat cu prezumțiile și răutățile.

    Din nou, deși e vorba despre un tabloid, tind să cred că asta e viziunea majoritară asupra bursierilor: un amestec de neînțelegere a subiectului, invidie și acel ingredient unic, tipic românesc de “să moară capra vecinului”

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s