Libertate şi responsabilitate (I)

Libertate şi responsabilitate (I)

Image

Emilian Dranca

Poate nu sunt cel mai îndreptăţit să scriu despre asemenea chestiuni. Însă, dat fiind faptul că subscriu la ceea ce a susţinut Hayek, ‘’libertatea este inseparabilă de responsabilitate’’,  pot încerca să construiesc o observaţie pertinentă,  responsabilă şi mai ales lipsită de prejudecăţi, subiectivisme şi alte piedici aflate de obicei în calea raţiunii. Pe scurt o observaţie ce caracterizează un om liber. Dar pentru a fi cu adevărat liber, îmi asum pe deplin responsabilitatea faptelor şi a afirmaţiilor mele, atât cele ce au fost cât şi cele ce urmează.

Libertatea responsabilităţii sau mai bine responsabilitatea libertăţii,  puteam intitula aceste rânduri. Însă dat fiind faptul că această dublă dimensiune a existenţei noastre, atât individuală cât şi colectivă, mi-a fost determinată de mai multe chestiuni m-am oprit la libertate şi responsabilitate. Au fost mai multe lucruri care m-au motivat să scriu aceste rânduri.  Voi numi doar câteva care merita cu adevarat interesul.

Urmăresc cu atenţie evoluţia fostului prim-ministru Adrian Năstase, atât înainte de a junge în puşcărie cât şi după. Într-unul din ultimele articole a scris despre ”statul de drept.” Am pus intenţionat ghilimelele deoarece  în articolul respectiv autorul vorbeşte despre multiple sisteme juridice astfel încât nu reuşeşte să definească ce este exact statul de drept, clar, concis, aşa cum germanii ştiu ce spun când spun Staatrecht. Iniţial articolul mi-a provocat o anumită reacţie şi am ezitat să scriu despre asta. Gândindu-mă că  datorită guvernării din 2000-2004 România a fost monitorizată de Uniunea Europeană  din cauza corupţiei sistemului administrativ  şi a avut un dosar consistent pe tema reformei justiţiei, mă întreb cum poate cineva din acel guvern să vorbească în asemenea termeni despre drept şi stat de drept? Desigur, acesta este doar un aspect. Pentru a evidenţia fiecare aspect într-un mod riguros, noi, tinerii, cei născuţi într-un sistem mai puţin comunist şi puţin mai liber, deci după 1990, cei care învăţăm azi ce este cu acest  Staatrecht, avem nevoie de tomuri groase nu de un biet articol. Însă acesta este doar  unul dintre evenimnetele care m-au determinat să scriu.

Un al doilea fapt care merită notat este problema regionalizării. În primăvara lui 2013 am participat la mai multe evenimete organizate de Senatul României pe tema regionalizării. Toate au fost deosebit de interesante, cu invitaţi din Occident, cu un mesaj substanţial şi cu observaţii pertinente. Sunt dezamăgit, şi trebuie să spun că actualul guvern nu a luat în considerare recomandările unor state ca Germania, Austria, Elveţia, state care au căutat în permanenţă o formulă optimă pentru organizarea aparatului administrativ. Să ne oprim asupra unui singur aspect şi aici. Din punct de vedere cultural,  actualul guvern încearcă să niveleze toate teritoriile şi provinciile istorice din România la fel cum au procedat comuniştii cu împărţirea lor administrativă şi crearea celebrisimei regiuni Stalin.

Image

Dacă privim două hărţi în paralel înţelegem mai bine aceste chestiuni. Pur şi simplu actualul guvern nu a ţinut prea mult cont de istorie, cultură, tradiţii, structuri economice şi demografice. Aşa s-a întâmplat în Occident? Aşa s-a întâmplat în Germania? Nu. Dacă privim o hartă a landurilor germane observăm că acestea sunt create pe baza unor structuri culturale, sociale şi economice care exisau deja înainte, ele nu au ieşit din neant. În schimb, în România actualul guvern îşi permite, deoarece are libertatea şi iresponsabilitatea, de a crea anumite regiuni ex nihilo. Efectiv, Banatul nu mai este Banat, Transilvania nu mai este Transilvania, Bucovina se contopeşte cu Moldova, Maramureşul cu Ardealul şi aşa mai departe. Da, guvernul are libertatea să facă acest lucru deoarece se bucură de o anumită susţinere în Parlament. Însă, actualul proiect al regionalizării este iresponsabil deoarece se încalcă anumite aspecte definitorii pentru aceste regiuni. Deci, proiectul nu este făcut de oameni liberi, de oameni responsabili, ei sunt prizonierii unor interese mărunte şi a unor conjuncturi nefericite, atât pentru ei, cât şi pentru România. Aceşti oameni nu au capacitatea de vedea departe şi de a-şi da seama că privind din viitor un asemenea proeict  este sortit eşecului la fel cum au fost şi proiectele socialiştilor şi a comuniştilor şi mai ales cele care au purtat numele lui Stalin (din nefericire inclusiv Braşovul a purtat acest nume pentru o anumită perioda). Noi trebuie să urmăm cu atenţie paşii pe care i-au făcut germanii atât în politica lor internă cât şi în cea externă. Trebuie să urmăm modelul german şi în reorganizarea administrativă. Nu trebuie să acceptăm actualul proiect de regionalizare, iresponsabil, ineficient, indezirabil şi în definitiv inutil. Trebuie să urmăm exemplul german.

Image

Un al treilea eveniment pe care se cuvine să-l amintesc acum la finele anului 2013 priveşte tocmai anul ce va începe peste câteva zile, 2014. În 2014 se vor împlini 100 de ani de la izbucnirea Primului Război Mondial. Pentru poporul român, spun pentru poporul român deoarece mă raportez acum strict la panteonul personalităţilor şi al eroilor naţionali,  se v-a împlini şi un secol de la naşterea lui Corneliu Coposu. Desigur, avem libertatea să amintim acest fapt şi să celebrăm exisenta unui asemenea om politic în cultura noastră, precum şi să comemorăm prezenţa sa timp de 81 de ani pe pământ românesc şi  trecerea la cele veşnice acum 19 ani. Multe persoane, cu un scop politic sau nu, vorbesc despre Corneliu Coposu şi se afişează cu numele şi biografia sa în cât mai multe locuri publice. Din nefericire marea lor majoritate sunt nişte impostori. Dacă mă gândesc la faptul că mulţi sunt şi politicieni, atunci gradul de impostură creşte invers proporţional cu pregătirea lor serioasă într-o disciplină precum istoria. De altfel, de ce ne mai surprinde acest lucru, doar un ministru socialist aflat recent la conducerea Ministerului Educaţiei a împuţinat orele de istorie din liceu. Evident, dumnealor sunt liberi să facă acest lucru însă sunt în măsura de a răspunde pe măsura valorilor şi principiiilor pe care le afişează? sunt politicienii din ziua de azi promotorii unei politici raţionale, echilibrate şi totodată competitivă şi productivă?

Bref, va veni 2014 şi printre multele sale evenimente va veni şi centenarul Corneliu Coposu. Mulţi se vor îmbulzi să spună că ei sunt moştenitorii, continuatorii politicii sale. Eu întreb altceva: dacă Corneliu Coposu ar fi avut într-adevăr continuatori pe linie politică, ar mai fi fost clasa politică din România aşa cum este ea acum?

Image

Emilian Dranca

25.12.2013

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s