Dreptate şi iubire

 

Dreptate şi iubire

 

Image

 

Emilian Dranca 

În întâmpinarea Sfintelor Sărbători de iarnă amintesc anumite chestiuni, în special pentru colegii de la facultatea de drept, menite să pună pe gânduri fiecare cititor al meu. Astfel, în rândurile următoare readuc în discuţie pildele a doi oameni care nu sunt de neglijat.

La Facultatea de Drept, pe data de 6 noiembrie s-au reîntâlnit doi oameni care pot reprezenta societatea română, dar mai ales cultura română, atât pe plan naţional cât şi internaţional. Este vorba de Andrei Pleşu şi Iustin Marchiş. Numele, atât în cazul unuia precum şi a celuilalt, prezintă deja persoana care îl poartă astfel încât o introducere în scenă se dovedeşte a fi de prisos. Andrei Pleşu şi Iustin Marchiş au venit la invitaţia Asociaţiei Studenţilor în Drept să vorbească despre o temă mai mult decât delicată, atât azi precum şi în alte zile : dreptate şi iubire.

Practic, Asociaţia Studenţilor în Drept a organizat încă un eveniment pe care dumnealor îl numesc ‘’şuetă culturală’’ şi prin care şi-au propus să dezvolte şi mai mult orizontul studenţilor de la Facultatea de Drept şi nu numai. Într-adevăr, ‘’şueta’’ s-a bucurat de un adevărat succes, dat fiind faptul că pe parcursul celor  două ore, Aula Magna a Universităţii Bucureşti a fost plină pe toate nivelele sale. Cei doi invitaţi au întreţinut un dialog plecând tocmai de la acest paradox : dreptate şi iubire.

Andrei Pleşu a început seara într-un mod abrupt, cerând Bisericii să fie mai receptivă la mesajele intelectualităţii laice, dar şi celei din urmă i-a atras atenţia să fie la rândul său mai atentă la mesajele Bisericii. Pentru fondatorul Colegiului Noua Europă, suetă este sarea şi piperul vieţii spirituale, momentul în care viaţa nu se instituţionalizează, când ea devine pur şi simplu balcanică. În ceea ce priveşte dreptatea, Andrei Pleşu a considerat că ea poate fi înţeleasă şi că ordine, iar ordinea presupune descrierea unui univers ordonat, iar preocuparea pentru acest univers ordonat s-a dovedit a fi prezentă încă din antichitate în India şi  China. Sursa dreptăţii este înţelepciunea lui Dumnezeu. Începutul căii cele bune îl constituie tocmai actul de a face dreptate. Ar trebui să considerăm legile cetăţii drept nişte fiinţe vii cu care se poate sta de vorbă, cu care poţi intra într-o relaţie personală, aşadar ele nu trebuiesc văzute  doar asemenea unor enunţuri teoretice.

Urmând un principiu al Sfântului Augustin, ‘’iubeste şi fă ce vrei’’, am putea considera banalul dialog drept un complec proces de dreptate şi iertare. A nu ierta, a nu iubi, a nu face dreptate înseamnă că faci tocmai un păcat împotriva Duhului Sfânt. Prea mulţi dintre români, după Andrei Pleşu, acţionează în virtuteaa două principii. Primul : faci orice şi crezi că Dumnezeu te iartă. Al doilea : orice ai face, crezi că că vei ajunge în iad. Desigur acest mod de a gândi şi de a acţiona nu este unul dezirabil, asemenea celui care este numit drep ‘’gandirea pozitiva’’. A ingandi într-un anumit mod, este împotriva gândirii. Doar o gândire liberă şi neconstrânsă de nic un fel de prejudecăţi sau condiţii poate fi o gândire adevărată. Desigur, o gândire mânată de o voinţă nearginita poate deveni malefică tot aşa cum şi o dreptate infinită are o dimnesiune luciferică. Această dimensiune luciferică poate fi citită în pilda fiului rătăcitor, unde, deşi faptele fiului sunt scandaloase, tatăl  are înţelepciunea să ierte şi să fie drept, în măsură pe care i-o permitea vremea timpului său.

În final, Andrei Pleşu şi partenerul său de dialog au încheiat seara cu pilda judecăţii lui Solomon (judecata disputei dintre două mame ce revendicau acelaşi copil), atenţionând studenţii de la drept, viitorii jurişti, avocaţi, judecători şi procurori că nefericiţi vor fi cei drepţi deoarece vor tăia prunci în două.

Celor care le-a facut placere sa participe la sueta de miercuri seara, sau sunt interesati de alte asemenea şuete, Asociaţia Studenţior la Drept i-a invitat la o nouă întâlnire din seria „Şuetelor culturale la Facultatea de Drept”, la data de 27 noiembrie 2013, de la ora 19:00, având temă “România. Boli, metehne şi remedii”, cu scriitorul Radu Paraschivescu, dar despre asta, cu altă ocazie

20.12.2013

Advertisements

One thought on “Dreptate şi iubire

  1. Viv.Stef. says:

    Mi-a placut articolul, Emilian.Eu as completa prin ideea ca Biserica Ortodoxa trebuie\are datoria sa impuna oamenilor o conduita morala alaturi de scoala.Ai amintit de romanii care cred ca orice greseala le este iertata neconditionat si de cei care cred ca fara indoiala ajung in iad.Biserica si scoala ar putea sa “lucreze in echipa” si sa indrepte perceptia cetatenilor.Bineinteles ca societatea nu se poate indrepta peste noapte, insa daca cetatenii invata sa fie corecti de mici isi vor invata la randul lor copiii sa fie corecti.
    Nu o data am facut o comparatie intre societatea imorala de astazi si cea medievala.Sunt o multime de diferente , insa vreau doar sa amintesc de Sfintii Predicatori , de calugarii mendicanti care predicau in plina strada si in piete in secolele XIII-XIV.Prin pildele lor religioase,prin cuvintele frumoase, promovand simplitatea si adoptand stilul de viata al Mantuitorului , ei au incercat sa schimbe, sa moralizeze societatea.Sfantul Francisc de Aissi(1181-1226) este cel mai bun exemplu in acest sens.Ma intreb cat de puternic ar fi impactul unor predici in aer liber asupra populatiei la inceputul secolului XXI.Oare cum ar reactiona astazi romanii( nu doar ei) la o actiune similara?

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s