Vraja Bucegilor

Vraja Bucegilor

Image

 Emilian Dranca

Deşi nu pare, în realitate în România lucrurile merg spre bine. În mod paradoxal, societate merge spre bine. Drept dovadă faptul că există un anumit fond comun, cultural, social, natural, care este valorificat, cel puţin de anumiţi oameni dacă nu de o majoritate. Am spus natural deoarece în următoarele rânduri mă voi referi explicit la natură şi la câţiva oameni exemplari care şi-au dedicat aproape toată viaţa sau o buna parte din ea tocmai naturii.

 

Joi seara, 12 decembrie anul curent, la Casa de Cultură ”Schiller” a avut loc un eveniment mai mult decât plăcut: o nouă apariţie editorială. Pe fundalul colindelor de Crăciun, câteva persoane de la Editura România Pitorească au venit în faţa publicului cu ultima lucrare apărută anul acesta. După cartea lui Ionel Coman, Am îndrăgit munţii, Amintiri despre alpinism şi drumeţie, care a apărut în primăvara lui 2013, acum editura a scos şi ”Vraja Bucegilor” de Nestor Urechia. Ambele cărţi fac parte din Colecţia Verde care îşi propune să reconstituie o bibliotecă alcătuită din literatura de specialitate pentru pasionaţii de alpinism, drumeţii montane şi poate chiar mai mult. ”Vraja Bucegilor” a apărut pentru prima dată în 1926, iar de atunci nimeni nu s-a mai preocupat de ea, de o posibilă reeditare. Acum, desigur se poate considera că este o carte oarecare scrisă de un necunoscut. Însă, acest ”necunoscut” Nestor Ureche (1866-1931), un intelectual al epocii sale şi apropiat al Regelui Carol I şi membru al Partidului Naţional Liberal, şi-a atras antipania lui Mihai Eminescu şi a fost ţinta atacurilor acestuia în presa vremii. De asemenea, Nestor Urechia a mai publicat Conferinţe ţinute la Societatea Geografică şi la Ateneu, 1901, Zânele din Valea Cerbului, 1904, Dans les Carpathes roumains, 1906, Sinaia, Buşteni, Azuga, Predeal, Bucureşti, 1911, În împărăţia munţilor. Bucegii duioşi,  1928, Zile trăite, 1930, precum şi multe altele (a se vedea Prefaţa cărţii pentru mai multe detalii). Nu în ultimul rând, Nestor Urechia a fost un apropiat al Regelui Carol I atât în sfera atribuţiilor statale ale acestuia precum şi în drumeţiile pe munte. Regele iubea muntele şi în măsura mijloacelor de care dispunea, colinda în special Bucegii, dată fiind proximitatea dintre acest lanţ muntos şi reşedinţa sa de la Sinaia. Regele  este cea mai reprezentativă personalitate istorică care a practicat acest sport, însă în spatele său se află şi alţi politicieni de mare clasă care au iubit la fel de mult munţii României. Spre exemplu Take Ionescu, al cărui nume îl poartă chiar un drum de la cabana Diham la cabana Mălăieşti, drum pe care l-a parcurs de nenumărate ori şi pentru amenajarea căruia Take Ionescu nu a donat sume nesemnificative. Exemplele pot continua, însă merită să lăsăm viitorilor cititori şi actualilor iubitori ai muntelui plăcerea de a descoperi noi istorii şi legende despre munte şi montaniarzii (de acum un veac) din ţara noastra, în acest al cincilea volum din Colecţia Verde.  Deoarece cartea lui Nestor Urechea prezintă în special începuturile acestui sport în România, modul în care au fost constituite primele trasee turistice, primele cabane şi adăposturi precum şi primele cluburi.

 Image

Cartea este atrăgătoare prin spiritul său de aventură caracterstic alpiniştilor şi prin stilul său neaoş în care este scrisă. De fapt, autorul nici nu-i numeşte pe cei ce urcă în Carpaţi drept practicanţi ai alpinismului ci practicanţi ai carpatismului. Într-adevăr, are şi motive pentru care face această distincţie. Nu doar altitudinea, dificultatea şi accesibilitatea care diferă între Carpaţi şi alte vârfuri ”alpine” din Europa ci şi un anumit sentiment, o anumită experienţă pe care le trăieşti doar acolo sus, pe Caraiman, Coştila, Vârful Omu şi Vârful cu Dor, pentru a da doar câteva exemple din Bucegi. Ce să mai spunem de Piatra Craiului, de Fagarasi sau de Ceahlău?

 Image

Îmi doresc ca această carte să fie bine primită de cei ce iubesc cu adevărat natura iar astfel Editura România Pitorească să poate publica şi alte cărţi apărute acum un secol, sau acum jumătate de secol (de subliniat faptul că regimul comunist nu a susţinut şi nici măcar nu a agreat o asemenea literatură!) iar astfel pe rafturile librăriilor din România să apară ceva mai mult decât frumoasele dar insuficientele şi mult prea simplele cărţi poştale cu Munţii Carpaţi.

 13.12.2013

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s