România anilor 2050 (III)

România anilor 2050 (III)

Image

Emilian Dranca

Acum ar trebui să scriu România şi Europa anilor 2050 deoarece peste aproximativ 35 de ani România se va identifica mult mai mult cu ceea ce înseamnă Europa în special Uniunea Europeană decât se identifică în prezent. Deocamdată ea se prezintă a fi o poartă între Orient şi Occident, însă în 2050 porţile Uniunii Europene vor fi duse în Ucraina, Armenia, Giorgia, Turcia, Serbia, Norvegia, astfel încât România nu va rămâne decât o poartă din punct de vedere cultural, eventual.

În 1990 şi 1992 România a pierdut două ocazii fantastice, două trenuri unice în care se putea urca şi ajunge mai aproape de Occident. desigur mă refer la alegerile relativ libere din primăvara lui `90 când românii nu l-au vrut pe Ion Raţiu şi Corneliu Coposu. De asemenea mă refer la alegerile din `92 când românii, din nou l-au refuzat pe Emil Constantinescu ca preşedinte din partea CDR-ului şi nici nu au ieşit în stradă pentru Majestatea sa Regele Mihai I, Cu alte cuvinte, au refuzat o republică cu adevărat democrată, pe de o parte şi mai mult au refuzat un regim legitim şi onorabil, monarhia, pe de altă parte. Cred că cei ce au ales atunci altfel decât am indicat mai sus au avut suficient timp să regrete, nu mai mult nici mai puţin de 20 de ani. Noi, cei de acum, care avem 20 sau 25 sau 30 de ani, avem tot dreptul să-i întrebăm  pe cei care au ales atunci, de ce au ales varianta cea mai ruşinoasă şi mai deficitară pentru români, pentru noi, pentru România?!

Noi, tinerii de azi, cei de 20-30 de ani avem toate drepturile să întrebăm acest lucru dar avem şi datoria astfel încât peste 20-30, tinerii de mâine, cei ce vor avea atunci vârsta noastră să nu ne întrebe de ce nu am făcut nimic pentru ca ei să aibă o viaţă mai bună atunci, acolo, în România anilor 2050.

O Românie fără ceanura la Roşia Montană şi fără cratere şi gropi uriaşe datorate unor exploatări iraţionale a gazelor de şist. O Românie curată şi sănătoasă, asta trebuie să avem în 2050!

Din aceste motive dau trei teme principale de gândit şi de acţionat pentru tinerii angajaţi mai mult sau mai puţin politic, adică într-o politică civică sau într-o politică partizană. Aceste trei mari teme sunt politici europene de tineret, fonduri europene şi Europa anilor 2050.

Prima, tematică se identifică pe deplin cu o anumită direcţie în politica  Uniunii Europene: cultură, educaţie, tineret. În cadrul acestei dimensiuni a societăţii europene trebuie să ne preocupăm în special de modul în care tinerii parcurg o universitate şi ce anume pot să facă la finele acestui parcurs. Desigur modelul ideal este cel american unde studenţii pot oferi un anumit vot de încredere profesorilor lor, unde studenţii pot alege dacă anul viitor un anumit profeosr merită să rămână în universitate sau nu. Evident, acest model este de dorit şi în Europa, nu doar studenţii să primească note ci şi profesorii. În ceea ce priveşte cultura avem nevoie de mai mult decât o academie a ”batranilor”, avem nevoie de o nouă academie care să sprijine tinerele talente. Azi, un tânăr artist sau scriitor nu are nici o şansă să se afirme decât după ce a publicat un întreg raft de bibliotecă, când academia din cutare sau cutare stat consideră necesar să-i acorde o minimă atenţie. Nu, aşa nu este bine. În aceste condiţii, modelul olandez este demn de urmat. Este nevoie de burse la nivel european  pentru tinerii artişti şi scriitori din care nu doar să se poată întreţine, adică să supravieţuiască la limita subzistenţei, ci o bursă consistentă graţie căreia să poată şi creea. Când spun tineret, spun în primul rând mişcare, mobilitate, energie, viaţă, toate acestea nu pot exsta fără ceea ce se numeşte sănătate. Aşadar, mens sana în corpore sana, adică sport, mult sport, pentru toate gusturile şi preferinţele. Îmi doresc o Românie frumoasă şi sănătoasă constituită în special din tineri care se bucură de tot şi toate: de câmpiile sale în jocuri sportive de vară/toamnă, de dealuri în drumeţii şi excursii, de munţii săi prin jocurile şi sporturile de iarnă precum ski, sanie, patinaj, etc. Aşadar fonduri care subvenţioneze aceste activităţi sportive şi să le ofere gratuit practicanţilor lor.

Cea de a doua temă, fondurile europene, constituie nu o problemă ci o oportunitate. Doar mediul viciat al instituţiilor româneşti doreşte să o transforme într-o problemă. Nu avem nevoie de manageri de origine străină. Avem oamenii noştrii care lucrează în aţâţe şi atâtea corporaţii private precum şi atâţia tineri în Occident care se vor întoarce bucuroşi în România să ajute în acest domeniu dacă vor fi respectaţi pentru ceea ce pot şi dacă vor fi plătiţi cum se cuvine. Aşadar avem nevoie de oameni ambiţioşi, care cunosc spiritul sacrificiului, care ştiu ce înseamnă riscul, doar la urma urmei, vorba unui înţelept, rişti cel mai mult atunci cad nu rişti nimic. Deci, avem nevoie de tineri întreprinzători care să constituie la rândul lor o nou curea de legătură între societatea română şi Uniunea Europeană.

În fine, cea de a treia temă, Europa anilor 2050 ar trebui să preocupe pe toţi tinerii din ziua de azi deoarece ea se referă la acea societate, la acel timp în care proprii noştrii copii vor avea vârsta pe care o avem noi în rezent, 20-30 de ani. Aşadar, întrebarea care se ridică, este : ce Europă le vom oferi copiilor noştrii. În urmă cu 20 de ani, la Tratatul de la Maastricht, Uniunea  Europeană nu avea dimensiunile actuale, erau aproximativ zece state, deci în jumătate decât azi, însă ea privea spre viitor. Aşadar, să privim cu încredere şi optimism această construcţie politică care în 20 de ani şi-a dublat dimensiunile. Uniunea ce se prefigurează la orizont, peste 20-30 de ani va fi mult mai mare. În 2050 în Uniunea Europeană vor, cel mai probabil, în calitate de membrii şi Ukraina, Serbia, Giorgia, Armenia şi Turcia. În mod intenţionat am lăsat deoparte Republica Moldova, deoarece în 2050, România poate va fi mai mare, deci va include şi actuala Republică Moldova cu sau fără Transnistria. Aceatsa ipoteză nu este una imposibilă. Uniunea Europeană creşte economic şi politic, iar în interiorul său doresc să intre şi state aflate la frontieră. Motivele sunt evidente: prosperitate economică, securitate socială, diversitate culturală, etnică, libertate religioasă, pace şi linişte în mările oraşe indiferent de cartierul în care locuieşti. Aşadar, avem la dispoziţie câţiva ani pentru a pregăti generaţiilor viitoare o Românie mai mare şi mai puternică, republică sau regat, dar descentralizată nu dezbinată, într-o Uniunea Europeană mai aproape de America nu de Asia.

Dacă pe parcursul a două secole (1789-1989) una dintre devizele europe a fost egalitate, fraternitate, libertate, pentru Europa anilor 2050 trebuie să ne gândim la democraţie, responsabilitate şi drepturile omului. Aceste lucruri, aceste idealuri trebuie să fie îndeplinite din Norvegia şi până în Kosovo, din Portugalia şi până în Ucraina, din Irlanda şi până în Roamania pe toate axele posibile ale Europei. Avem nevoie de o politică care să nu fie în discordanţă cu ceea ce este morala, cu ceea ce este binele şi necesarull. Să considerăm politica drept o artă, drept partea feminină a existenţei umane, deci o necesitate esenţială pentru umanitate. Astfel, etica o putem considera drept partea masculină a umanităţii, binele, esenţialul, coloana vertebrală a societăţii ceea ce oferă substanţă şi siguranţă, trăinicie şi certitudine. Într- o societate prosperă şi normală nu putem face politică în afara eticii precum nici morală în absenţa politicii, deoarece ambele sunt indispensabile fiinţei umane şi existenţei umanităţii.

10.12.2013

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s