Alături sau împotriva lui Vlad Nistor?

Alături sau împotriva lui Vlad Nistor?

Image

Miercuri, 4 decembrie a avut loc un protest  al studenţilor împotriva istoricului Vlad Nistor. Studenţii nu au protestat faţă de ceea ce a scris istorciul sau ceea ce n-a scris, deşi aici ar trebui amintite o serie de lucrări ale sale pentru a şti despre cine vorbim: Istoria Greciei si a Romei Antice în colaborare, București, 2004; Redefinind sfârșitul. Cetate și imperiu, București, Nemira, 2000; Istoria lumii în texte, București, Teora, 1999, coeditor ; Forme de exercitare a autorității în Imperiul Roman Târziu, București, 1997; Culture, History, Heritage. Theoretical readings of the British past, The British Council, British, Cultural Studies Research Centre Series, Volume 2, Bucharest,1996, coeditor with Eve Patten; De-Scribing the End of Roman Britain, British Cultural Studies Research Centre Series, Volume 1, Bucharest, 1996; Colapsul unei societăți complexe. Britannia secolului al V-lea, Editura Erasmus, București, 1993; Istoria Greciei si a Romei Antice, Editura Universității Independente Dimitrie Cantemir, București, 1992.

 Nu, studenţii  au protestat împotriva conduitei pe care  a avut-o profesorul Vlad Nistor, fost decan al Facultăţii de Istorie, actual preşedinte al Senatului universităţii, faţă de asociaţiile studenţeşti şi implicit faţă de reprezentanţii studenţilor. Protestul s-a mutat de pe holurile Facultăţii de Drept în Aulă Magna unde studenţii, pe de o parte şi-au prezentat cerinţa: demisia preşedintelui Senatului, iar Vlad Nistor pe de altă parte a încercat să prezinte argumentele pentru care nu are rost să-şi dea demisia. Cele două părţi nu au ajuns la nici un consens.

Din fericire, pentru societatea română, preşedintele Senatului este o persoană polivalentă: istoric, profesor, politician, deputat, oficial al statului, intelectual. Din nefericire pentru actualul preşedinte al acestui for, se face confuzie între multiplele sale calităţi şi roluri pe care le joacă. Confuzia nu este făcută doar de cei ce-l înconjoară ci şi de el însuşi. Astfel, unii încurcă borcanele şi consideră că nu este legal/moral să fii şi profesor şi politician. Fals! Profesorii trebuie să facă politică deoarece din punct de vedere al pregătirii şi a capacitatlor intelectuale ar fi cei mai avizaţi pentru o asemenea activitate. De asemenea alţii consideră că funcţia de deputat nu prea este compatibilă cu cea de dascăl. Fals, din nou un mare fals! De ce să nu fie compatibilă? Cine să se ocupe de problemele de interes naţional dacă nu cei care au de a face cu un sistem ce priveşte întreaga naţiune: învăţământul. Singurul punct unde ar putea exista o brumă de luciditate în actuala societate este compatibilitatea dintre statutul de deputat şi cel de preşedinte al Senatului Universităţii sau o altă funcţie de conducere.

Astfel, poate pe viitor un pas înainte va fi constituit tocmai de o regândire a fişei postului celui care ocupă o funcţie într-un for decizional dintr-o instituţie/organizaţie ce se doreşte a fi apolitică, aşa cum este universitatea (ideal încă neantis!).

Însă, o confuzie a fost făcută şi de istoricul Vlad Nistor. Desigur, miercuri a dat dovata de o anumită răbdare şi dârzenie, însă ceva a lipsit. Ca absolvent al unei facultăţi de istorie-filosofie l-am urmărit cu atenţie pe cel care poate să predea într-un asemenea loc şi… da, ceva i-a lipsit. A lipsit calmul natural ce caracterizează firea unui dascăl adevărat. A lipsit detaşarea şi obiectivitatea cu care priveşte istoricul inclusiv propria viaţă. A lipsit echidistanţa cu care analizează omul dedicat ştiinţei fiecare situaţie în care se află. Am observat cum profesorul de istorie Vlad Nistor a îmbrăcat haina politicianului tocmai acolo unde nu ar fi trebuit: în facultate, în universitate. Or, într-un asemenea spaţiu trebuie să purtăm aceleaşi veşminte ale lui Descartes, dubito ergo cogito, cogito ergo sum, indiferent de vreme, indiferent de loc.

Fără indoila, dacă profesorul şi istoricul Vlad Nistor va reuşi să treacă peste acest moment şi să nu-şi dea demisia va fi un mare câştig pentru politicianul Vlad Nistor nu şi pentru istoric. Istoricul se legitimează prin alte mijloace.

La fel cum orice publicaţie nouă îi va aduce atât istoricului cât şi intelectualului Vlad Nistor un plus în activitatea ştiinţifică. La fel, orice faptă onorabilă pe plan politic va aduce succes şi recunoaşterea  omului politic. Însă, politica nu poate justifica istoria, aşa cum nici istoria nu trebuie să justifice politica, tot aşa istoricul nu poate salva politicianul şi nici invers. Să ne gândim doar la Nicolae Iorga. Pe cât de bun istoric a fost el, pe atât de dezastruos prim-ministru a reuşit să fie. Rămâne de văzut dacă Vlad Nistor va fi consacrat ca politician sau ca istoric. Deocamdată, miercuri a fost un pas înainte pentru politician nu pentru istoric. Ar putea fi evitată confuzia între cele două dimensiuni ale unei personalităţi? Vom vedea în anii viitori, dat fiind faptul că şi alţi univeristari, mult mai tineri au urcat pe scena politica, spre exemplu Adrian Papahagi. Desigur, când l-am văzut pe Adrian Papahagi implicat în politica partizană, mi-am spus că Universitatea Babes-Bolyai a pierdut un potenţial profesor care ar fi format generaţii de studenţi într-un mod admirabil. Totuşi nu sunt de neglijat cele cateva rânduri ale lui Adrian Mariono despre Adrian Papahagi scrise în amintirile sale (Adrian Marino, Viaţa unui om singur, Polirom, Iaşi, 2010). În acest caz nu pot spune decât ceea ce am spus şi mai sus, doar timpul  ne va arăta dacă este aşa sau nu.

Image

Emilian Dranca

(05.12.2013)

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s