Dilema ”Gaudeamus”

Dilema ”Gaudeamus”

Emilian Dranca

Image

24 noimbrie 2012, la Targul de carte Gaudeamus

 

În urmă cu doi ani, în toamna lui 2011 mă întorceam din Franţa unde poposisem pentru un an la studii în acelaşi minunat Strasbourg, unde au studiat în tinereţile lor Goethe şi Metternich. Cât am stat în Franţa am avut ocazia de a vizita şi marele târg de carte de la Paris. Desigur, odată întors în România nu aveam cum să fiu indiferent faţă de ceea ce se întâmplă la Bucureşti: marele târg de carte Gaudeamus. Într-adevăr este un mare târg şi totodată şi un mare eveniment cultural. În noiembrie 2011 m-am urcat în tren la Cluj-Napoca şi am venit la Bucureşti pentru a mă bucura alături de cei ce suferă de  acest sublim viciu de care îmi doresc să nu scap nici eu niciodată : lectura. Precum atunci, aşa şi acum am fost uimit de cât de multă lume poate  veni la un târg de carte la pavilionul Romexpo.  Nici în 2012 nu am lipsit de la târg si am mers chiar zi de zi acolo (avantajul de a fi deja în Bucuresti). Sâmbătă, 23 noimbrie anul curent, lumea efectiv se călca pe picioare îngrămădindu-se la fiecare stand ce există la târgul de carte  cu excepţia unuia singur: ţările nordice. Acum doi ani invitatul  de onoare a fost Italia şi nu s-a ridicat la aşteptările publicului român. Acum, în 2013 invitatul de onoare… au fost de fapt cinci la număr: Norvegia, Suedia, Finlanda, Danemarca şi Islanda. Din cele cinci state  nordice au venit doar zece scriitori în total pentru a întâlni publicul  din România.

Marea mea dilemă este de ce de la an la an organizatorii nu reuşesc să aducă mai aproape ”invitatul special” de cititorii români? Atât sâmbătă cât şi duminică standul ţărilor nordice era lipsit de cei viciaţi de lectură. Spun era lipsit în comparaţie cu ceea ce era la alte standuri mai ales la cele de la parter. De altfel, anul acesta au fost prezentate trei romane scandinave  foarte reuşite: ”Imi amintesc de tine”, de Yrsa Sigurdardottir,  a cărei povesteşte  frizează paranormalul, un copil dispărut se întoarce noaptea pentru a-şi face dreptate. Romanul ăsta mi-a amintit de o anumită peliculă italiană ce are că personal principal o adolescentă ”Rachele” care se întoarce dintr-o lume încă necunoscută nouă pentru a-i face dreptate mamei sale care a dispărut în condiţii neelucidate. De asemenea, ”Steaua lui Strindberg” de Jan Wallentin şi ”Somnul şi Moartea” de Anders Klarlund şi Jacob Weinreich ar fi trebuit să atragă mai multă lume.

Image

Din nefericire, deşi nu-mi pot imagina cum ar fi societate română fără târgul de carte ”Gaudeamus”, nu-mi explic de ce publicul român nu este receptiv faţă de invitaţii de onoare.

Putem să numim această dilemă drept ”dilema Gaudeamus”.

Închei printr-un fragment dintr-un articol pe care l-am scris în urmă cu doi ani după vizita la târgul de carte,  când am fost surprins de absenţa nu numai a  îndrăgostiţilor după cultura italiană şi nu numai:

‘’Ceea ce a devenit deja tradiţie, impresionează din ce în ce mai mult. Într-o librărie normală nu vezi atâta forfotă şi atâţia oameni care să plece cu plase pline cu cărţi, ba chiar mai mult cu mici trolăre, grăbiţi, să ajungă acasă şi să înceapă cărţile, inaccesibile în unele librării şi vânate în târg. Intra-adevar, preţurile, reducerile, ofertele au constituit o adevărată ispită cărora cititorii – indiferent de pungă – nu au putut rezista.  Însă, ceea ce găseşti mai puţin în marile librării, fie ele de provincie sau din capitală, este tocmai marea diversitate a editurilor. Astfel, dacă  aparent centrul atenţiei îl captează Humanitas, Polirom, Curtea Veche, Corint, Nemira, Literă, Rao, Teora şi altele, în spaţiul imens al Romexpo cititorii au văzut lucrări nemaigăsite sau  inedite, originale sau retipărite aduse de edituri ale marilor universităţi din ţară şi ale marilor muzee. Personal, am (re)găsit biografia în patru volume a lui Nae Ionescu  scrisă de Dora Mezdrea şi (re)editată de Muzeul Brailei, Editura Istros.  Nu în ultimul rând, au fost prezente diferite canale media, atât radio, televiziune cât şi presă scrisă, prin standuri cu ultimele lor publicaţii. Un alt moment interesant, în ordinea aspectelor pozitive ale fiecărui târg de carte este momentul întâlnirii cu scriitorul, fie el prozator, poet, eseist sau filosof, sunt momente – probabil – unice în viaţă. Duminică, ‘’umanistii’’ au avut ocazia de ai întâlni pe Andrei Pleşu şi Gabriel Liceanu.

Image

Însă, ceea ce m-a impresionat a fost prezenţa, mai mult absentă, a Italiei, care în acest an ( de graţie) 2011, în România se desfasuara anul culturii italiene. Aşadar, patria lui Petrarca, lui Dante, a lui Machiavelli, lui Croce şi nu în ultimul rând a lui Eco era re-prezentata printr-un stand modest şi insuficient aprovizionat. De ce spun asta ? deoarece duminică am întrebat de o carte a lui Julius Evola şi o alta de Umberto Eco. Surpriză… nu erau. Am întrebat ce au de aceiaşi Evola şi Eco, dar, din nou, aceiaşi surpriză… nimic (poate fusese epuizat stocul până la acea oră…).  În faţa standurilor care vindeau multe cărţi şi a mulţimii care se îngrămădea printre  raioane, am remarcat un alt paradox : standurile care nu vindeau nimic. De ce ? Edituri sau fundaţii, puţin cunoscute, care doar îşi expuneau materialele nu le şi vindeau au atras un anumit public, însă nu i-au oferit acel produs finit pe care cititorul/cumpărătorul îl doreşte, îl caută, îl vânează.’’

Image

Pe 27 noimbrie 2011, la Targul de carte ”Gaudeamus”

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s