”Je vois Satan tomber comme l`éclair”

”Je vois Satan tomber comme l`éclair”

Prabusirea Satanei, Nemira, Bucuresti, 2006

René Girard

Image

Aflat la vârsta de 76 de ani, Rene Girard publică încă o carte continund seria lucrărilor sale din istoria şi antropologia religiilor. Je vois Satan tomber comme l`eclaire a fost editată în 1999, an în care a surprins pe mulţi cititori, altora le-a confirmat anumite studii şi cercetării, însă mai presus de toate această carte reconfirmă profunzimea analizei savantului francez şi hărnicia cu care acesta a lucrat toată viaţa în mediul academic american.[1] După aproape şase ani, în 2005 Academia Franceză îl primea sub cupolă sa, fiind ales în fotoliul numărul 37 în locul lui Ambroise-Marie Carré.

Prin ‘’Caderea Satanei’’ Rene Girard prezintă o situaţie excepţională în istoria religiilor şi anume, momentul în care mecanismul mimetismului şi al violenţei sacre eşuează. Savantul francez a dezvoltat pe parcursul mai multor lucrări aspectul violent al sacrului şi al religiilor. Această violenţă a imortalizat-o pe baza sistemului imitaţiei omniprezent în orice civilizaţie. Violenţa – atât  colectivă cât şi individuală – din cadrul societăţilor şi, mai ales violenţa ce are la origini un caracter religios sunt cauza acestui sistem imitativ (mimetic). R. Girard oferă ca exemplu posibila lapidare a unei femei aduldere în societatea Iudeii antice. Astfel, în capitolul IV, L`horible miracle d`Apollonius de Tyane este amintit momentul în care este adusă în faţa lui Iisus o femeie prinsă în momentul comiterii adulterului. Conform cutumei iudaice aceasta trebuia să fie lapidată în piaţa publică, însă, datorită cuvântului lui Iisus ( ‘’cel ce este fără de păcat să arunce prima piatra’’ p. 80) femeia inculpată este salvată. Aceasta este cea mai exprisa situaţie ce poate expune teoria violenţei sacrului. Pentru ca desăvârşirea tradiţiei iudaice să se realizeze era necesară o singură piatră aruncată, iar acest gest ar fi cauzat o acţiune în lanţ astfel încât toată mulţimea adunată în piaţă ar fi început să arunce cu pietre. Faptul că mecanismul mimetic nu s-a pornit asta nu confirmă falimetul său, ci abea mai târziu, pe parcursul următoarelor capitole, R. Girard va arăta posibilitatea eşuării sale.

Astfel, Je vois Satan tomber comme l`éclair  este o lucrare  construită în trei părţi. Prima, Le savoir biblique de la violance, prezintă în trei capitole ( I. Îl faut que le scandal arrive II. Le cycle de la violence mimetique III. Satan) elementele generatoare violenţei – litigiile/divergenţele numite sub genericul concept ebraic skandalon, rivalităţi mimetice, maleficitatea unor caractere sau febleţea altora, etc. – şi  mecanismul acesteia, astfel încât am putea vorbi de o fenomenologie a violenţei sacre. În cea de a doua parte, L`énigme des mythes résolue, pe parcursul următoarelor cinci capitole (IV. L`horrible miracle d`Apollonius de Tyane V. Mythologie VI. Sacrifice VII. Le meurtre fondateur VIII Les puissances et les principautés) autorul prezintă mai multe situaţii în care este foarte bine remarcată această fenomenologie a violenţei. Pentru cea de a treia parte, Le triomphe de la Croix, René Girard oferă cititorilor săi şase capitole ( IX. Singularité de la Bible X. Singularité des Evangiles XI. Le triomphe de la Croix XII. Bouc émissaire XIII. Le souci moderne des victimes XIV. Le double heritage nietzscheen), în care explică ‘’ căderea Satanei’’.  În Evanghelia după Luca (capitolul 10, versetul 17), Iisus vede ‘’ Satana[2] căzând din cer precum o lumina’’, prin aceasta René Girard înţelege nu numai înfrângerea ‘’printului tenebrelor’’, a seducătorului, a adversarului[3] ci şi soluţionarea mecanismului pe care acesta îl patrona – fenomenologia violenţei[4].  În Le triomphe de la Croix, crucea este învingătoare asupra crucii însăşi. Altfel spus, crucea obiect de tortură şi implicit a unei morţi violente este biruită de crucea ce devine nu numai simbol al eşuării fenomenologiei violenţei sacre ci şi simbol sacru, simbol ce va fi divinizat şi venerat de generaţiile următoare. Am spus simbol al eşuării fenomenologiei violenţei sacre deoarece sub această cruce, pe muntele Golgota, se reunesc primii oameni ce nu s-au alăturat mulţimii violente. Autorul se referă la cei doisprezece apostoli, care, prin necontagierea lor de violenţa colectivităţii ce se propagă din fiinţa în fiinţa pe baza sistemului imitaţiei, ei au reuşit să creeze o minoritate ce s-a extras acestei violenţe sacre, colective. Odată ce apostolii s-au sustras mulţimii ei s-au sustras şi universalismului mecanismului mimetic astfel au avut ocazia nu numai să se opună prin individualizarea lor ci şi prin crearea unei viitoare opoziţii ( propavaduirea şi evanghelizarea popoarelor)

Mecanismului violenţei sacre ( pe care Girard o expune graţie mitologiei antice) eşuează  şi acest eşec este anticipat de Iisus prin imaginea căderii din cer a Satanei precum o lumină. Căderea, sincronizându-se cu o acea lumină  reprezintă victoria (dogmei) nonviolenţei   (ritualului) creştinismului asupra violenţei (ritualului) religiilor ante-crestine. Rene Girard (în toate lucrările sale de antropologie şi istorie a religiilor) interpretează  mitologia antică din perspectiva Bibliei, atât a Vechiului cât şi a Noului Testament, fără să susţină demitizarea  textelor religioase. Încă odată el insistă asupra necesităţii diferenţierii dintre re-prezentarea actului sacru şi prezentarea aceluiaşi act sacru în toate dimensiunile sale şi mai ales asupra necesităţii unei cercetări a cărui rezultat să nu fie mijlocit de expertiză teoriilor ştiinţifice, filosofice sau teozofice.

‘’Son travail’’[5] nu a fost apreciat intodeauna  în mediile universitare, în special etnologii văzând imposibilitatea interpretării şi decriptării mitologiei antice sau a celorlalte religii din perspectiva Evangheliilor. De asemenea anumiţi teologi contestă analiza antropologică a lui Girard care şi-a propus să ofere o posibilă explicaţie originalităţii şi unicităţii unor fenomene religioase fără a aminti problema harului, a adevărului sau al miracolului/minunii.

Putem considera lucrarea Je vois Satan tomber comme l`eclair drept un studiu de aprofundare a cercetărilor deja întreprinse. De asemenea René Girard ar putea fi acuzat de faptul că repetă aceleaşi lucruri deja spuse. În cazul în care se ia un singur exemplu, lucrarea publicată în 1972, La violence et le sacre, prezintă aceleaşi cazuri ale mecanismului  manifestării violenţei colective : un angajat particular, nerăspunzând pozitiv responsabilităţilor cu care este însărcinat,  va fi certat sau chiar lovit de superiorul său. Acest angajat întorcându-se acasă, neputând să-şi imite superiorul în alte circumstanţe, va manifesta acelaşi comportament violent faţă de familia sa. Asemenea exemple sunt întâlnite atât în La violence et le sacre cât şi în Je vois Satan tomber comme l`éclair, însă, putem considera aceasta nu numai desăvârşirea unei aprofundări cât şi a unei structuralizari. Astfel, Je vois Satan tomber comme l`éclair este o lucrare mult mai accesibilă a cărei conţinut poate fi mult mai uşor reţinut. Modalitatea prin care autorul îşi prezintă sinteza gândirii sale ( după 50 de ani dedicaţi cercetării şi catedrei universitare) este mult mai bine structuralizata.

‘’Caderea Satanei’’ este utilă nu numai antropologilor sau teologilor cât şi tuturor celor care sunt interesaţi de fenomenul religios, considerându-l una dintre cele mai nobile manifestări ale spiritului. De ce căderea Satanei este precum o lumină ? după R. Girard, datorită biruinţei nonviolenţei asupra oricărei dorinţe şi manifestări violente.

Image

*Articolul a fost publicat pentru prima data in 2011 pe site-ul editurii Nemira


[1] Rene Girard dupa ce a primit o bursa de studii in S.U.A. in 1947, ramane ca profesor din 1950 la Universitatea  din Indiana. Din 1957 pana in  1968,  este profesor la Universitatea  Johns Hopkins din  Baltimore. In 1966 el organizeaza un colocviu, Les langages de la critique et les sciences de l’homme, facand cunoscut structuralismul in America. In 1968, devine profesor la Universitatea din Buffalo.

[2] Satan este conceptul de origine ebraica, in Evanghelia dupa Ioan el este numit diavol, acesta fiind conceptual de origine greaca.

[3] Rene Girard, Je vois Stan tomber comme l`éclair, Grasset, Paris, 1999, pp. 55-59.

[4] Caderea Satanei poate fi asemanata si cu Profetia lui Simion, tot din Luca, capitolul 2, versetele 33-35 unde acesta i-i spune Mariei ca-l vede pe fiul sau ca fiind cel ce va aduce caderea si dupa ridicarea multora din Israel. Altfel spus, caderea Satanei cat si caderea si ridicarea multor israeliti poate fi atat o proiectie a victoriei invataturii lui Iisus cat si a creatiei omul nou.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s