Es gibt immer eine andere Heimat

Es gibt immer eine andere Heimat

Image

Franz Xaver Kanpp (1809-1893), acuarelă

În urmă cu trei săptămâni, la începutul lunii noiembrie am (re)vizitat micuţul orăşel Vatra Dornei. Zilele au fost frumoase, soarele nu s-a ascuns după nori şi a lăsat vechii şi noii îndrăgostiţi ai Bucovinei să-şi vadă de plimbările lor. Trecând pe aleile parcului central din Vatra Dornei şi privind statuiile ce străjuiesc în special alee prinncipala de ambele părţi ale sale, am observat că sunt monumente dedicate doar scriitorilor şi artiştilor români. Începând cu Mihai Eminescu ce domneşte în centrul acestui panteon al personalităţilor şi continuând cu Mihail  Sadoveanu, Ciprian Porumbescu, Mihail Kogălniceanu şi alţii până la foşti locuitori ai oraşului precum Ion Luca.

Image

Bustul lui Costache Negri (1812-1876)

Atunci m-am întrebat de ce nu nici un monument dedicat unui scritor din Bucovina, rutean, german, evreu sau lipovean? Să nu uităm, Bucovina a făcut parte din Imperiul Habsburgic (1775-1868) devenit Imperiul Austro-Ungar (1868-1918), timp în care aici au creat nenumăraţi artişti şi oameni de cultură contemporani cu Eminescu sau cu Ciprian Porumbescu. Dacă mă gândesc numai la artişti, spre exemplu cât de frumos au pictat Franz Xaver Knapp, I. Schubirsz, Franz Jaschke, Matiass Adolf Charlemont, Rudolf Bernt, Julius Zalaty Zuber şi Eugen Maximovici plariurile şi oraşele Bucovinei.  Oare merită ei să fie daţi uitării? De asemenea, dacă mă gândesc la scriitori, Paul Ancel, cunoscut mai mult sub  numele de Paul Celan, este poate cel mai cunoscut scritor, evreu, de limbă germană din Bucovina. Să nu uităm că el i-a predat, l-a învăţat limba germană la Paris pe marele academician Jean-Luc Marion (lucru pe care Marion îl mărturiseşte în cartea sa ”La rigueur  de choses”, Fayard, Paris, 2012). Putem să-l uităm pe  cel care a tradus pentru prima dată povestirile lui Kafka în limba română? desigur, nu putem. Drept dovadă faptul că la Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Limbi Străine, există un centru de studii ”Paul Celan” (http://www.ggr.ro/Celan_Zentrum1.htm) datorat eforturilor depuse de profesorul George Gutu, care s-a ocupat de biografia şi opera acestui bucovinean. Problema este dată de faptul că tocmai în Bucovina scriitorii germani sunt uitaţi. Când ajungi în Vatra-Dornei, dincolo de amprenta pe care Imperiul Austriac şi-a lăsat-o asupra arhitecturii şi moravurilor locului, ai senzaţia că  a spiritului german nu s-a păstrat şi prin altceva. Însă, asta se întâmplă doar la o privire superficială, de suprafaţă. Dacă sondăm în adâncime,  vedem că Imperiul Austriac a reuşit să formeze şi o elită a locului, implicit o cultură, iar Paul Celan şi Alfred-Margul-Sperber sunt doi exponenţi de seamă a acestei culturi.  În limba germană termenul de Kultur are o complexitate mult mai maire decât  franţuzescul ”culture” sau asemănătorul, dar  nu acelaşi ”culture” din limba engleză. Prin Kultur trebuie să înţelegem nu o dimensiune a vieţii sociale dintr-un anumit stat, ci dimpotrivă tocmai o altfel de viaţă trăită la un nivel superior, multinaţional, transnaţional, deci viaţa desupra vieţii la nivel naţional, o viaţă ce nu este delimitată de barierele de limbă sau teritoriu. Cultura este o patrie  ( eine Heimat) universală ce transcede  patriei naţionale. Die Kultur nu trebuie şi nu poate fi îngrădită în limitele unor frontiere naţionale.

Image

Bustul lui Mihai Eminescu

În plus să nu uităm că acest Imperiu Austro-Ungar dincolo de faptul că era un stat multinaţional făcea parte din Mitteleuropa, ceea ce înseamnă că acest spaţiu era dominat în special de germani. Astfel, azi nu este posibil că scriitorii şi artiştii precum Paul Celan şi Alfred-Margul-Sperber,  Franz Xaver Knapp, I. Schubirsz, Franz Jaschke, Matiass Adolf Charlemont, Rudolf Bernt, Julius Zalaty Zuber să lipsească din panteonul personalităţilor unui loc precum Bucovina, implicit Vatra Dornei.

Îmi dau seama că este o problemă ce ţine de autorităţile locale şi de capacitatea de înţelegere a unor chestiuni ce depăşesc cu mult nu doar sfera de interese locale dar, aşa cum am menţionat, şi cele naţionale. Absenţa unor monumente dedicate adevăratei culturi bucovinene, o cultură transnaţională, dar cu puternice accente germane, nu este doar o problemă de estetică a spaţiului public. Această absenţă redă foarte bine tocmai absenţa modelelor şi reperelor din viaţa actuală a societăţii române, aşadar o problemă profundă a existenţei umane. Prin omisiune, voită sau nu, au fost uitate mari perosnalitati ale culturii din Bucovina, implicit ale culturii române. Prin dubla sa apartenenţă, prin oamenii de cultură pe care i-a dat, pe de o parte apartenenţa la cultura română – în special prin Eminescu şi Ciprian Porumbescu – şi apartenenţa la cultura germană – în special prin  Paul Celan şi Alfred-Margul-Sperber, Bucovina oferă o şansă în plus României de a-şi afirma la rândul său apartenenţa la o Europă caracterizată prin diversitate culturală. Or, autorităţile locale omit tocmai această chestiune a dublei apartenenţe, implicit a dublei patrii.

Rămâne ca timpul să dovedească cele pe care le-am susţinut aici: es gibt immer eine andere Heimat: die Kultur.

Image

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s