Păcatul împotriva spiritului

Păcatul împotriva spiritului

Despre atitudinea marilor cărturari români, adevăraţi reprezentanţi ai românilor împotriva micilor politicieni, falşi reprezentanţi ai românilor

Image

*Am publicat acest articol în iarna lui 2011 într-o revistă clujeană. Recitindu-l acum, am fost uimit de faptul că şi după doi ani el se dovedeşte a fi încă de actualitate. Astfel  redau cititorilor mei ideiile aşezate pe hârtie atunci.

‘’Pecetea morţii se numeşte la unii patriotism, la alţii tradiţie ; în România ea n-are nume, dar este minciuna organizată, moarte spirituală. N-o vezi la faţă decât în cele mai groaznice coşmaruri, iar cine n-are coşmaruri a fost de mult înghiţit de ea. O durere nesfârşită mă cuprinde când îmi dau seamă că silueta unor compatrioţi de-ai mei nu-i decât perdeaua străvezie a neantului, Communismul a azvârlit sute de milioane de victime în universul infernului : îngheţare, uitare, imobilitate – MOARTE SPIRITUALĂ.’’ Aceste rânduri aparţin lui Ioan Petru Culianu, publicate printre altele în articolul său Păcatul împotriva spiritului la 19 aprilie 1987, în revista Agora la Philadelphia. Însă, Păcatul împotriva spiritului nu este numai un articol, el este şi numele unui volum de articole publicate postum la editura Polirom, în seria Biblioteca Ioan Petru Culianu şi apărută pe piaţa din  România abea în 2005. Din nefericire pentru părinţii noştrii sau pentru cei ce au reprezentat generaţiile tinerilor din anii `80 şi `90, aceste articole, semănate de Culianu în mai multe publicaţii româneşti din marele Occident, au ajuns doar la câţiva, iar aceşti câţiva au fost prea puţini sau prea nepăsători pentru a le putea transmite mai departe. Altfel spus, articolele lui Culianu, publicate  acum în volum constituie o şcoală, nu numai pentru cititorii gazetelor sau pentru jurnalişti, fie ei amatori sau profesionişti, ci pentru cei ce s-au născut sub sfarist de dictatură ceausesita sau început de regim neocomunist/iliescian. Dacă mă refer din nou la acele generaţii de tineri `80 şi `90 ? Da ! mă refer la acele generaţii, în marea lor parte pierdute pentru România şi mai ales pentru cultura română. De ce spun asta ? deoarece cu exeptia momentului apocaliptic decembrie `89, aceste generaţii au dat dovadă de o supunere necondiţionată, de o plafonare nemaiîntâlnită şi de o rătăcirea fără speranţă regăsirii drumului just. Aceste generaţii  – pentru care Mircea Eliade în ultimul său an de viaţă a trimis din propria biblioteca peste 1000 ( o mie ! ) de volume la Bucureşti, pentru care Paul Goma s-a autoexilat în propria sa patrie şi într-o greva foamei cumplite, pentru care Doina Cornea a suferit repetate înjosiri şi molestări, etc. etc. – aceste generaţii au rămas spectatoare la ceea ce se făcea şi se desfăcea pe scena politică (şi nu numai) din România (şi nu numai).

Păcatul împotriva spiritului este o şcoală în care, noi, elevii, studenţii, discipolii, de ieri, de azi sau de mâine, asistăm la trei mari lecţii. Prima lecţie este despre condiţia mizerabilă a intelectualului român ce-şi părăseşte patria indiferent de circumstanţe sau de regim  şi care împins  de o voinţă superioară condiţiei umane ajunge în acel turn de fildeş a cărui fotolii sunt ocupate de personalităţi asemenea lui Eliade, Ionescu, Enescu, Brâncuşi, Cioran şi… Culianu. Astfel, într-o serie de articole Culianu vorbeşte despre exilul sau, viaţa în Italia, Olanda şi America, începând dintr-un lagăr de refugiaţi de lângă Roma şi terminând cu Universitatea din Chicago ( fără a menţiona toaleta universităţii, locul în care ilustrul istoric al religiilor a fost ucis). Cea de a doua lecţie – dedicată culturii române – grupează articole în care cultura română este văzută prin optica occidentalului, a universitarului şcolit la Milano, Paris, Amsterdam, Harvard, etc. a acelor oameni a căror univers gnoseologic nu cunoste bariere geografice sau cronologice. Iar Culianu nu iartă nimic, nici o viroză, nici o boală, nici o maladie, nimic, tratează totul cu cea mai severă atitudine, asemena unui medic, asemenea membrilor familiei sale, toţi matematicieni, fizicieni şi… şi medici : ‘’Ca şi socialismul, cultura română de azi  nu e decât o speranţă. Privită fără speranţă, se reduce la nimic ( sau aproape nimic, dacă vom concede ca anumite personalităţi de excepţie binecunoscute, care nu mai trăiesc în spaţiul românesc şi nu mai participă la destinul culturii româneşti actuale, continuă totuşi să aibă o anumită înrâurire asupra a ceea ce se petrece acolo). […] Dar bine, se va spune, acel mare gânditor, acel mare critic, acel mare erudit oare nu sunt exponenţi de seamă ai culturii române actuale ? Ei sunt, într-adevăr, axponenti de seamă ai acestei culturi, care însă, în tot sublimul ei, este inexistenta. Acel mare gânditor este, desigur, foarte onorabil, dar măreţia gândirii  lui constă în mulţimea produselor sale. Acel mare gânditor este atât de singur, încât în pustia pe  care a populat-o cu discipoli el a început să confunde lăcustele cu mierea sălbatică – adică obiectele cu care trebuia să se nutrească – cu înseşi obiectele gândirii sale. […] Acel gânditor ( fireşte, e vorba aici de simboluri, nu de persoane reale !) avusesse ocazia de a face studii serioase, lucru pe care, datorită binefacerilor regimului socialist, nici unul dintre discipolii săi n-a avut putinţă să-l facă. Desigur, nu ei sunt de blamat, dar situaţia e aceasta. Or, marele gânditor, om rafinat şi doct, a trebuit, de acea, să se transforme într-un repetitor.’’  Herta Muler considera că patraia etse acel ceva ce nu poţi lua dar nici nu poţi lăsa, iar I. P. Culianu  a întărit prin exemplul său vorbele prozatoarei. La cea de a treia lecţie cititorii asista la un adevărat spectacol de magie. În ce constă acesta ? Culianu are harul de a prevedea ceea ce se va petrece pe scena politică din România şi transformă totul într-o serie de naraţiuni fantastice, fără a da nume reale însă foarte uşor de aflat adevărata identitate a personajelor sale. Aceste naraţiuni fantastice – precum ‘’Interventia zorabilor în Jormania’’ sunt inofensive. Textele sale au devenit periculoase pentru regimul de la Bucureşti din momentul în care  Culianu  a început să susţină deschis ( anul 1988) şi tot mai convins pei acei persona nongrata precum Andrei Pleşu. Din ianurie 1990, el atacă pseudo-democratia instalată în România şi falsul guvern de ‘’tranzitie’’ autoproclamat ca o ‘’emanatie’’ a revoluţiei. Zilele lui 1990 sunt o adevărată profanare a mormintelor celor ce au murit la Timişoara, la Buucresti, la Cluj Napoca pentru adevărat libertate. Aceast sacrilegiu săvârşit de noul guvern sau noile guverne este descris de Culianu în multiple articole, printr-o redutabilă critică care nu şi-ar găsi nici azi locul în paginile unei gazete sau a unui periodic din România. Doar Revista 22 a reuşit să publice un interviu luat lui Ioan Petru Culianu la Chicago în decembrie 1991. Interviul a apărut cu o lună înainte de asasinarea sa, în aprilie 1991. În ceea ce priveşte asasinarea sa, cele mai multe voci consideră că aceste articole politice au convins asasinii şi comanditarii să i-a viaţa unui om. La această lecţie, de atitudine în faţa falşilor reprezentanţi şi a unor politicieni de ocazie, cititorii lui Culianu au multiple motive de reflecţie ( a scrie  sau a nu scrie ? iată întrebarea !).  Însă, Culianu face apel nu la hârtie şi cerneală ci la conştiinţa umană, la verticalitatea acesteia.  ‘’ A cuteza să formulezi o idee înseamnă viaţă. Aveţi curajul de a spune NU, şi veţi învia a treia zi… Căci nu exista altă moarte decât moartea spirituală, şi nu există altă înviere decât aceea în fluviul ideilor.’’

Nu am vrut să scriu aici doar o recenzie, am vrut  să las un semn, asemnea lui Culianu, un semn ortografic, un semn de exclamaţie care să atragă atenţia celor ce rămân închişi în liniştea camerelor pe care le locuiesc sau a parcurilor pe care le frecventează. Tăcerea, supunerea, obedienţa, înseamnă moarte lentă, înseamnă păcat, păcat împotriva creaţiei, păcat împotriva spiritului.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s