Democrația intrapartinică – oportunitate sau vulnerabilitate?

Image

Corneliu Coposu, bust, orasul Zalau

 

Emilian Dranca

Problema democratiei intrapartinice, la o prima privire se pare ca implica doar individualitati, membrii ai unui partid politic. Insa, la o a doua privire, mai atenta, ea implica direct si statul, dat fiind faptul ca intre cele doua entitati – stat si partid politic – exista o interdependenţă inevitabila. In multiple cazuri statul a devenit creatia unui singur partid politic, spre exemplu cazul Rusiei dupa 1917. De asemenea partidul politic poate fi la randul sau o entitate organica creata si consolidata in timp, in urma unei anumite actiuni a statului. Spre exemplu aparitia Partidului National Roman din Transilvania s-a datorat in special concesiilor Vienei fata de Budapesta in 1868. Democratia intrapartinica  nu poate fi abordata in absenta unei clarificari de natura conceptuala. Pe de o parte, enuntata astfel, democratia intrapartinica, presupune modul in care functioneaza tot procseul politic in interiorul unui partid precum si suma opiniilor si pozitiilor luate de diferite parti in interiorul aceleiasi formatiuni. Pe de alta parte, enuntata drept democratie interpartinica presupune suma relatiilor dintre toate partidele si formatiunile politice existente intre-un anumit sistem politic si regimul politic pe care acestea il pot crea. Asadar, ambele concepte au la baza un element comun : pluralitate. In esenta se discuta despre vulnerabilitatea si oportunitatea pe care le prezinta aceata pluralitate. Pentru a putea observa mai bine daca pluralitatea politica i-l situeaza  pe omul politic  mai aproape de vulnerabilitate sau de oportunitate, este necesara o dubla analiza. In primul rand va fi studiata democratia interpartinica,  in al doilea rand democratia intrapartinica,  iar la final va fi analizat elementul de baza : pluralitatea, ceea ce caracterizeaza si defineste natura democratiei. Astfel, in cele din urma vom putea raspunde la itrebarea daca democratia intrapartinica este o oportunitate sau o vulnerabilitate.

Astfel, in prima parte, fie ca abordam problema din prisma omului politic/a cetateanului sau din prisma statului, se impune o analiza a conceptului de interpartidism si a celor doua dimensiuni ale sale : oportunitate si vulnerabilitate. O democratie autentica este expresia unei societati autentice atat din punct de vedere cultural si social cat si din punct de vedere economic si politic. Deci existenta a mai multor opinii, dorinte, propiecte implicit a mai multor partide politice devine un element esential pentru un adevarat regim democratic. Desigur, in lume exista mai multe regimuri si siteme politice democratice care se deosebesc prin multiple aspecte. Spre exemplu sistemul american se deosebeste de cel european prin existenta a doua partide politice. Din acest exemplu reiese o conditie inconturnabila a interpartidismului : aleternativa politica. In cazul european, cetatenii Uniunii Europene au posibilitatea de a alege dintre o gama variata de curente, doctrine, ideologii, programe si in definitiv partide politice, acestea fiint principala expresie a diversitatii fiecarei tari din  UE. Rolul unei democratii interpartinice este acela de a asigura pluralitatea alternativelor de la opinii si partide politice pana la actul de guvernare, puterea politica in sine. Daca nu ar fi un sistem interpartinic, atunci care ar fi alternativa ? Un regim care are un singur partid politic, asemenea Chinei, Coreei de Nord, Vietnamului si Cubei ; deci un regim autoritar, daca nu chiar totalitar, unde libertatea este suprimata.

Asadar, fiind stabilit rolul unui regim politic interpartinic, acum putem analiza cele doua dimensiuni ale sale : oportunitatea si vulnerabilitatea. Pentru inceput putem defini oportunitatea drept sansa, libertatea de a te bucura de drepturi. Pe unele dintre acestea le-am amintit indirect :  libertatea de gandire, libertatea cuvantului,  alternativa politica, dezvoltarea economica si sociala. Exemplul unei asemenea oportunitati, a ceea ce este drept si bine este cel mai bine evidentiat pe parcursul istoriei de Marea Britanie si Olanda, state unde pluralitatea si diversitatea au caracterizat cele doua societati occidentale in toata complexitatea si frumusetea lor. In ceea ce presupune vulnerabilitatea unui regim interpatinic, putem aminti momentele emblematice ale democratiilor occidentale precum Italia in 1922 si Germania in 1933 cand in urma unui lung sir de crize interne de natura economica si sociala, a fost posibila instalarea unor regimuri dictatoriale : fascismul respectiv nazimul. Asadar vulnerabilitatea apare chiar in interiorul diversitatii de opinii si pozitii care nu reusesc sa ajunga la un consens  – spre exemplu Republica de la Weimar, 1919-1933 – iar astfel este creat un drum opiniilor si alternativelor radicale.

In aceasta situatie, putem trece la cea de a doua parte si sa observam cazul democratiei intrapartinice. De aceasta data vom vedea cazuri concrete manifestate prin multiple exemple. Desigur fiecare partid politic reuneste membrii in virtutea valorilor si a idealurilor pe baza caruia s-a constituit. Insa, dincolo de valorile si principiile comune pe care le pot impartasi membrii oricarei organizatii politice, acestia, in functie de propria experienta si cultura politica vor enunta pareri si solutii diferite in multiple cazuri. Astfel, odata ce aceste opinii vor fi coagulate de diferirite grupari, in cadrul aceleiasi formatiuni pot sa apara mai multe parti care isi disputa suveranitatea in ceea ce priveste programul si conducerea partidului politic.  Acesta este un caz ideal. Spre exemplu la conducerea PNŢ-ului in 1937, s-a impus gruparea Maniu in defavoarea celei a lui Mihalache. In cadrul CDU, la finele anului 2000, Angela Merkel l-a inlaturat pe Helmut Kohl de la conducerea partidului, cel care a fost timp de 16 ani  cancelar al Germaniei, insa partidul a ramas unit. In cazurile mai putin fericite, diferite grupari s-au desprins de partidul mare, cazul gruparii Vaida-Voevod, care in 1935 s-a desprins de PNŢ formand Frontul Romanesc ; de asemenea in anii`90, mai multe grupuri din PNL nefiind de acord cu programul urmat de conducerea de atunci au determinat aparitia formaniunilor PNL`93 si PNL-CD. In mod ideal, pluralitatea opiniilor ar trebui sa fie un factor pozitiv si sa duca la constructia unui anumit program politic riguros si sustenabil. In realitate, nu intodeauna se intampla asa, de multe ori exista fractiuni si diferite parti dintr-un partid prefera sa urmeze propria cale. Astfel apare intrebarea daca pluralitatea interna este daunatoare unui partid ? Intr-o democratie, daca exista cinci partide politice ar trbui sa existe cinci solutii diferite fata de o anumita problema sociala, politica, nationala sau internationala ; deci fiecare partid exprima o solutie proprie. Nici un partid credibil si consecvent liniei sale politice nu poate exprima doua opinii diferite, implicit doua solutionari diferite. Asadar, in cadrul partidului trebuie sa se ajunga la un consens pentru a se oferi un raspuns unitar la o chestiune de un interes ce depaseste interesele partidului, deoarece ea se raporteaza la intrega societate. Insa, acest raspuns trebuie sa fie expresia solutiilor dorite, respectiv gasite de socialisti, sau liberali, sau ecologisti, sau elitisiti, oameni politici de dreapta sau oameni politici de staga. Un partid este un micro-univers iar societatea este un macro-univers. Partidul actioneaza asemenea unei celule dintr-un organism. Evident in interiorul acestei celule exista un nucleu, format din mai multe persoane care detin practic puterea executiva. De cele mai multe ori, acest nucleu reprezinta vocea partidului politic, iar fiecare partid ar trebui sa aiba o singura voce, drept dovada faptul ca partidele care sunt unite, constante si bineinteles democratice sunt si credibile si cu prezenta semnificativa in camerele legislative din diferite state europene.  Din aceste considerente, regimul democratic din interiorul sau trebuie sa fie mult mai riguros organizat si structurat astfel incat sa nu devina vulnerabil in situatiile de criza asemenea intregului sistem din care face parte.   Deci democratia intrapartidica, raportandu-se la un cadru restrans nu este atat de vulnerabila precum democratia interpartidica. In ceea ce priveste oportunitatile pe care omul politic le are intr-un partid unde este respectata pluralitatea, intalnim acelasi raport. Precum in cazul democratiei interpartinice, si in cazul celei intrapartinice omul politic se poate bucura de multiple oportunitati, de sansa de a se autodepasi, de ocazii in care poate valorifica propriile capacitati cat si pe cele ale echipei cu care lucreaza. Care ar fi alternativa opusa unui asemenea partid ? probabil un partid organizat asemenea unei armate, care functioneaza dupa ordinele liderului, spre exemplu Legiunea Arhanghelului Mihail, Partidul Comunist – indiferent de statul in care s-a aflat un regim comunist sau Junii Turci.  Desigur o asemenea organizatie politica nu este dezirabila deoarece efectele pe care le poate avea asupra societatii sunt nocive, iar in istoria universala gasim multiple exemple de acest gen. De asemenea cei ce au sustinut un regim opus democratiei si-au incheiat viata intr-un mod tragic si chiar mai mult, au creat tragedii si in cadrul altor familii. Astfel, democratia devine un deziderat, un bun necesar, iar politica  stiinta si totodata arta prin care acest bun elementar poate fi dobandit si pastrat. Evident daca privim si din perspectiva oricarui partid politic, prin fefinitie democrat, democratia intrapartinica este o conditie sine qua non a existentei sale in viata politica, altfel va deveni un grup marginal care poate intra in istorie doar printr-o tragedie pe care o poate provoca. Pluralitatea ideilor, opiniilor, pozitiilor este la fel de necesara precum aducerea lor la un numitor comun care sa aiba drept finalitate un program pozitiv, constructiv  care sa sprijine dezvoltarea societatii conform normelor juridice si morale ale acesteia. Pluralitatea releglementeaza intreg procesul democratic, la fel cum procesul politic democratic  reglementeaza transformarea si crearea relatiilor sociale.

In concluzie, democratia intrapartinica reprezinta un bun necesar atat pentru omul politic, cat si pentru partidele politice precum si pentru societate.  Democratia intrapartinica prezinta o anumita vulnerabilitate, ea fiind amennintata in primul rand de situatiile de criza si de dificultatea gasirii unui nomitor comun in cadrul diversitatii opiniilor si parerilor oamenilor politici. Insa ea prezinta o mare oportunitate pentru acestia, deoarece fiecare om politic, asemenea fiecarui partid isi poate articula mult mai bine ideile, opiniile, programele si proiectele doar intr-un cadru legitim, definit prin libertate, drepturi si responsabilitati. Democratia in ansamblul sau este devine ineficienta in absenta partidelor politice, iar partidele politice devin ineficiente in absenta democratiei intrapartinice. Asadar, democratia intrapartinica este o oportunitate deoarece ea este vitala si indispensabila unui regim politic democratic.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s